sâmbătă, iunie 13, 2009

O fata

Dupa cum am spus in primul post o sa incerc sa formez cel mult 4-5 taguri. Si pentru a sti cam despre ce sa scriu am format deja 2, urmand a mai adauga astazi inca unul, Life. Ei bine e vorba despre viata, a mea mai precis... Cum probabil nu ma cunoaste nimeni si nici poze cu mine nu veti gasi pe undeva, ei bine ar trebui sa cam luati de buna ceea ce scriu.
O fata, de cate ori nu v-a placut o fata? De fiecare data crezi ca ea e cea fermecata, ca e unica samd, mai pe scurt crezi ca ti-a luat mintile. Eu unul am o problema, imi plac foarte mult fetele care ma resping si care totusi imi mai lasa o portita, cat sa ma atate in a le place.
Si asa ma indragostesc de ele. Ultima din gama este o colega de facultate, a cata?, care a stiut sa ma faca sa ma simt atras de ea. Desi la inceput am pornit fixat sa ma combin cu una din fetele de anul 4 ( eu sunt la master si sunt studenti care au facut 3 sau dupa caz 4 ani ), am ales o prietena de-a ei. Mai tarziu am aflat ca nu sunt chiar atat de bune prietene, si din cateva apropouri scurte mi-am dat seama ca nu ma vrea. Pentru ca sunt foarte urat, sau cel putin asa vrea sa par, am ramas surprins atunci cand cea de-a doua fata mi-a raspuns la apropouri. Si din vorba in vorba am ajuns sa vin la facultate regulat doar ca sa intru mai mult in vorba cu ea. I-am luat id-ul, ce naspa suna, in mijlocul intersectiei, ea rugandu-ma chiar insistent sa nu uit, despre id e vorba, caci eu nu aveam pe ce sa notez.
Si am inceput chatul, a trecut o zi, au trecut doua si deodata poza de la avatar se schimba. Iar de la celebra poza cu ea in maieut, se trece la un colaj cu ea si un negru... sau asa arata. Daca ar fi ea acum sa va spuna cine era in poza o sa va zica ca nu era negru, dar eu totusi am dubii. Mai pe scurt mi-a spus ca poza era facuta de prietenul ei... cam trist nu? Momentul acela m-a gasit undeva pe podea, socat de ceea ce se intamplase. Am decis sa o las in pace, ca deh nu vreau sa despart familii, insa destinul ne-a unit din nou. Putin ametit si cam la doua luni de marea descoperire ca ea are prieten ne-am intalnit la mare in cort acolo unde mi-a marturisit ca nu a venit cu prietenul. Pentru ca nu am vrut sa par prea insistent am decis sa ii cer doar numarul de telefon, totul pentru a afla a doua zi ca NU mai are prieten... si de aici marturisirea sentimentelor mele in niste conditii de migrena deosebite. Din pacate sentimentele mele nu au coiincis cu ale ei, totul facand ca acum eu sa raman cu visul de a fi cu ea. Si totusi sper... pana la urmatoarea fata...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu