miercuri, iunie 17, 2009

Tunseria (aka Cat de greu e sa te tunzi?)

Daca nu te nasti blond, cu ochi albastri si parul perfect drept in concordanta cu forma perfect ovala a capului, atunci ai mari probleme in ale tunsului. Inca de mic te duci ca maicata la tuns, si pentru ca oriunde te duci cu parintii trebuie sa ii faci de ras, incepi sa plangi la cea mai mica ciupitura de foarfeca. Ei si eu am avut aceasta problema, nu cu plansul, ci cu faptul ca nu puteam sa tin capul drept cand ma tundea frizerita. Mai tarziu am aflat ca aceasta problema nu exista de fapt, eu neputand sa stau din drept din cauza ei, a frizeritei, care stia sa tunda la fel de bine ca si mine. Deci oriunde te-ai duce, daca te duci cu parintii sigur iese tunsoarea prost. Si aici am un singur argument: prima intrebare a frizeritei este : "Cum il vreti doamna?" la care doamna raspunde, in cazul de fata mama, "Cat mai scurt"... si asa incepe inca un capitol din copilaria ta nefericita, norocul meu este ca nu am urechile mari ca altfel indicatile despre tuns ale mamei mele ar fi fost foarte mult apreciate acum...
Totul este bine si frumos atunci cand cresti, asta daca nu apuci moda cu lasatul parului sa creasta, eu am prins-o si pe asta, in fine daca reusesti sa treci si peste faza cu parul lung, atunci vei duce o mare lupta in a gasi frizerul perfect, sau macar o tunserie de doamne ajuta. Dupa un an, doi si zeci de freze ratate, gasesti salonul care te reprezinta. Si speri ca va ramane pe veci acolo, dar cum toate lucrurile frumoase se termina atunci cand nu visezi, poti sa ai sansa de a ti se inchide salonul preferat. Si atunci ce faci?
Ei bine am avut aceasta problema, am cautat luni de-a randul un salon unde sa ma tund, o tunserie, o degheana cu foarfece, Orice! Din pacate au trecut 3 luni pana sa imi fac curaj sa intru intr-o tunserie straina. Timp in care prietenii ma intrebau daca imi las din nou parul lung. Inarmat cu vreo 3 milioane la mine, pentru ca habar nu aveam cat e scorul la acel salon, am intrat si din start am fost dat pe spate: "Un pahar cu apa?"... "Da, multumesc...".
Si de aici chiar nu a mai contat cum m-a tuns. Acum daca tot am povestit atata eu zic ca a iesit bine, ca am fost si a doua oara, insa modul in care am fost tratat chiar m-a impresionat. La capitolul minusuri, celebre harfe de frizeri: gen "mda si am tuns-o pe Mantea, nu mi-am permis sa-i zic ca avea parul ars" ...In fine nu stiu ce e aia sa ai parul ars dar important e ca nu mai este panica . Am unde sa ma tund, e o bucurie, o realizare, si o mandrie, si totul la doar 16 Ron!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu